POVESTITORUL: Cuvântul lui Dumnezeu este cel adevărat.


ASCULTĂTORII: Așa este!

A fost odată un om căsătorit cu două femei, pentru că rima nu-i putea face copii, dar nici a doua nu i-a făcut.

„Mă duc să mă vadă un vraci”, își zise el într-o bună zi, „că poate îmi dă un leac pentru femeile mele”. Zis și făcut. Ajuns la vraci, acesta îi spune: „Du-te pe muntele acela și o să găsești un ghoul (de aici înainte numit strigoi în românește). Spune-i să-ți dea câte o rodie pentru femeile tale, pentru ca ele să zămislească și vezi ce-ți zice”.

Omul nostru merge degrabă la strigoi și sleit de puteri, îi dă binețe: „Pacea să fie cu tine!”

„Și cu tine!”, îi răspunde strigoiul. „Dacă nu m-ai fi salutat înainte de-a-mi cere ceva, te-aș fi mâncat cu atâta poftă, încât m-ar fi auzit fratele meu strigoi de pe muntele celălalt. Ce vrei?”

Omul îi spune ce vrea și primește răspuns: „Du-te pe celălalt munte, la fratele meu mai mare și el îți dă ce cauți.”

Omul nostru ajunge numaidecât pe muntele de-alături și strigă istovit „Pacea fie cu tine!”, iar dintr-o peșteră i se răspunde de către cel de-al doilea strigoi „Și peste tine! Bine că m-ai salutat înainte, că dacă nu, mă auzea soră-mea de pe muntele celălalt în timp ce-ți mestecam carnea și îți sugeam oasele. Cu ce să te ajut?”

„Dă-mi câte o rodie pentru nevestele mele, ca să poată face copii”, replică omul.

„Du-te la soră-mea de peste munte, că ea are ce-ți trebuie ție”, îi spune strigoiul.

Când omul nostru ajunge ostenit la strigoaie, o vede măcinând grâu și-i sărută repede mâinile pline de făină.

„Mi-ai pupat mâna dreaptă, mâna cu care port războaie, îmi ești mai drag decât fiul meu Ismain. Mi-ai pupat mâna stângă, mi-ești mai drag decât fiul meu Nassar. Mi-ai mâncat din făină, mi-ești mai drag decât copiii mei. Ce pot să fac pentru tine?”, îl întreabă strigoaia.

„Vreau două rodii pentru nevestele mele, să poată să-mi nască copii”, zice omul.

„Du-te lângă orhideea de colea lângă care doarme un strigoi c-o ureche peste lespede și c-o ureche sub strai și ia iute două rodii de deasupra lui.”, îl învață strigoaia.

Zis și făcut și omul nostru o ia de-a dreptul spre casă. Însă, pe măsură ce mergea, devenea tot mai flămând și se gândește să mănânce o jumătate de rodie, „că leacul tot leac este și ce are să se întâmple dacă o nevastă mănâncă o rodie întreagă și o nevastă numai jumătate”.

Ajuns acasă, omul le dă nevestelor rodiile și ele rămân însărcinate în aceeași perioadă. Cea care a mâncat o rodie întreagă dă naștere a doi gemeni, doi băieți strașnici, Hasan și Husen. Cea care a mâncat o jumătate de rodie dă naștere unui băiat jumătate om, pe care l-au numit Jumi-Juma.

Timpul a trecut și băieții s-au făcut mari și i-au spus tatălui că vor pleca pentru prima dată la vânătoare. Pentru asta, Hasan și Husen au cerut doi cai de soi și două puști bune, iar Jumi-Juma a cerut o capră șchioapă și râioasă și un ciomag. Odată ce au primit ce au cerut, băieții o pornesc la vânat. Hasan și Husen au încolțit animalele, au tras cu pușca, dar nu au omorât nimic. Jumi-Juma stătea cu capra lui la până, iar când căprioara îi trecea de-a dreptul, întindea ciomagul și-i rupea picioarele.

„Dă-ne nouă căprioara ta”, l-au rugat Hasan și Husen, „să i-o ducem tatălui și să-i spunem că noi am omorât-o.”

„Bine”, a zis Jumi-Juma, „dar am o condiție: lăsați-mă să-ncing o sabie și să vă las o urmă cu ea pe spate.”

Hasan și Husen au acceptat fericiți, au luat căprioara, i-au dat-o tatălui. Mama lor a gâtit-o bine și i-a aruncat numai oasele în pragul ușii celeilalte neveste. Văzând isprava, mama lui Jumi-Juma a plâns amar, gândindu-se că fiul ei nu va fi niciodată în stare să se descurce în viață. Atunci, Jumi-Juma îi spune: „Eu am fost cel care a prins căprioara. Iar dacă nu mă vei crede, du-te și vezi urma sabiei mele pe spatele lor.”

A doua zi, băieții merg din nou la vânătoare, iar la întoarcere, găsesc o femeie pe drum.

„Bine ați venit, nepoții mei!”, le spune și îi invită în casa ei. „Legați-vă caii și capra și haideți în casă! Ce mănâncă și ce beau caii voștri?”, îi întreabă pe flăcăi.

„Orz curat și lapte proaspăt”, răspund gemenii.

„Dar capra?”

„Tărâțele rămase după cernere”, răspunde Jumi-Juma, „și apa rămasă de la frământare.”

Strigoaia hrănește animalele, oferă de mâncarebăieților și le așterne paturile. Însă, Jumi-Juma bănuiește că femeia se purta ciudat.De aceea, îi cere să-l lase să doarmă într-un coș de stuf agățat de tavan și îi cere apă și boabe de fasole. După o vreme, femeia socotește că cei trei au adormit și începe să cânte de bucurie: „Dinți vă ascuțiți, pe băieți să-i înghițiți!”

Jumi-Juma mesteca boabele de fasole întocmai să nu adoarmă, aude cântecul femeii și-și zice: „E strigoaia!”. Atunci, se gândește să o țină ocupată și îi spune: „Cum pot eu să dorm în casa ta când sunt flămând? Dă-mi un cocoș umplut să pot dormi”. Strigoaia îi aduce imediat cele cerute, așteaptă aă-i audă adormițipe băieți și iar cântă de bucurie că i-a prins. Încă treaz, Jumi-Juma îi spune: „Ce gazdă ești tu să te culcisătulă, iar eu lihnit de foame? Adu-mi un miel fript.” Strigoaia termină cu greu mâncarea abia în zorii zilei, când Hasan și Hosen se trezesc și cer apă în grabă, pentru că aveau să se întoarcă la tatăl lor. Atunci, strigoaia zbiară: „Legați-vă frânghii și rupeți-vă copite!”, pentru ca băieții să nu mai poată pleca cu caii. Dar Jumi-Juma încalecă pe capră, își ia frații și pleacă în zbor spre casă.

Ajuns acasă, Jumi-Juma îi povestește tatălui cele întâmplate. „Și ce spui, tată, dacă ți-aș aduce chiar aici strigoaia?”, întreabă el.

„Aș spune tuturor că tu ești mai bun decât ceilalți doi flăcăi ai mei și că nașterea ta m-a onorat”, replică tatăl.

Jumi-Juma pleacă a doua zi de dimineață să cumpere un măgar, alte haine și o cutie de lemn mare mare cu halva. Ajunge pe strada strigoaiei strigă: „Haideți la halvaaa! Halva avem! Halva! Halva! Halva!”

Strigoaia vine, gustă halvaua și cumpără un kilogram, apoi alt kilogram, până când Jumi-Juma o invită să intre în cutie. Odată intrată în cutie, Jumi-Juma închide cutia cu o sfoară și pleacă spre casă. Fiind prea ocupată cu mâncatul, strigoaia nici nu observă că este adusă în satul lui Jumi-Juma. Acolo, sătenii îi așteaptă cu un foc puternic, în care Jumi-Juma aruncă cutia.

Odată cu strigoaia (ghoul), a ars răutatea și viclenia din lume.

Cum a zburat gaița, așa s-a isprăvit povața. Povestea mea am spus-o și în palma voastr-am pus-o.


Foto: povestitori arabi în diverse cafenele